Comuna Ipotesti

Aparat Administrativ:

Primar: Tofan Augustin Sorin

Viceprimar: Bobu Constantin

Secretar: Corjuc Oana-Liliana

Contabil: Ciuhan Carmen-Paula

Infrastructura

Suprafata: 232 ha

Populatie: 7103

Gospodarii: 3200

Nr. locuinte: 2970

Nr. gradinite: 3

Nr. scoli: 3

Numele localitatilor aflate in administratie:  Ipotești, Tițăuți, Lisaura

Asezarea geografica:

Teritoriul comunei Ipotești se învecinează cu Municipiul Suceava, orașul Salcea, comuna Bosanci și comuna Moara.

Relieful este dominat de principalele dealuri: Dealul Tătărași cu altitudine de 407 mp situat în partea nord – vestică a localității, Dealul Solonețului cu altitudinea de 395 mp situat în partea sud-vestică, Dealul Horii, Dealul Rediu, Dealul Dudneci și Dealul Lan. Aceste dealuri sunt separate de văile pâraielor: Ipotești, Răgoaze, Rediu.

Istorie

Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,,Seliște” – și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești – Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu.

De altfel, și toponimul „Seliște/siliște” face referire la un loc pe care a fost așezat mai demult un sat; vatra satului. În zona ,,Lan”, la jumătatea terasei superioare a răului Suceava, pe drumul ce face legătura între drumul județean DJ 208 Suceava – Bosanci și sat , în ravena de la marginea drumului s-au descoperit fragmente arheologice din cultura Criș, fapt care a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic.

Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto – dacice din secolul IV – III î.en. în punctul ,,La pod la Rediu”.

Situl arheologic „La pod la Rediu”, inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu.

Este printre puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto – dacice în zonele extracarpatice ale Daciei.

Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 – 3500 î. Hr) constând din: așchii, lame și nuclee de silex, urme de ceramică etc aparținând, cel mai probabil, culturii precucuteni.

Această vatră a continuat să fie locuită, aici descoperindu-se și o necropolă cu două morminte de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène).

Aici s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua.

Alte descoperiri făcute cu prilejul asfaltării drumului județean DJ 208 Suceava – Ipotești au surprins o conductă care traversa șoseaua îndreptându-se către platoul Cetății de Scaun. Conducta surprinsă constituie un segment din traseul unei instalații de alimentare cu apă potabilă a Cetății de Scaun a Sucevei, conducta ce pornește din zona ,,Șipot”, unde probabil se amenajase o captare de izvoare. După tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați.

Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de „megiașii” din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie.

Hotarele satului Ipotești s-au fixat la 3 august 1716.

Dintr-un alt document aflăm că Constantin Cantacuzino Măgureanul, care stăpînea numeroase sate, printre care și Horodnicenii și Ipoteștiul, s-a stabilit în curțile boierești de la Tișăuți.