Conform „Listei Monumentelor Istorice 2010” , microregiune detine 15 monumente istorice.Cele mai multe monumente se găsesc în localitatea Udeşti (10 monumente), urmat de localitatea Bosanci (4 monumente) şi localitatea Fântânele (1 monument).
Din punct de vedere al tipurilor de monumente in microregiune, din cele 15 obiective 8 sunt diferite monumente (biserici, clopotniţe, case etc.) – 53,34%, 3 sunt de tipul Aşezare – 20%, 2 sunt Situri arheologice – 13,33% şi 2 de tip Necropolă – 13,33%.
În comunele din cadrul microregiunii „Valea Siretului de Jos” se practică meşteşuguri tradiţionale româneşti (prelucrării lânii – ţesături, prelucrării lemnului sau încondeierii ouălelor). Astfel, în comunele Vereşti şi Udeşti găsim meşteri cojocari, specializaţi în ţesutul bundelor si porturilor populare si în comuna Dumbrăveni există meşteri făuritori de troiţe. Datinile şi obiceiurile din microregiune: în comuna Dumbrăveni există în ajun de sărbătoarea Sfântului Andrei obiceiul furatului porţilor de la familiile cu fete nemăritate; in comuna Bosanci există tradiţia de „Hurta” sau „Împăraţii” cu o vechime de peste 150 de ani. Printre cele mai importante festivaluri din microregiune se numără: „Festivalul concurs de toacă pentru copii şi tineret”, Festivalul Literar „Mihai Eminescu” din comuna Dumbrăveni, festivalul „Dor Moldovenesc”, sărbătorile câmpeneşti „Flori de Mai” de Rusalii şi sărbătoarea „La hram şi la sărbătoare de Sfânta Marie Mică” pe 8 septembrie în localitatea Vereşti, festivalul „Datini şi obiceiuri din străbuni” , cete de mascaţi, căiuţi, urşi, capre sau căldărari.
Agroturismul sau turismul rural este foarte puţin dezvoltat în arealul microregiunii, doar în comuna Bosanci există o unitate de cazare agroturistică capabilă să primească turişti. Astfel, promovarea acestei regiuni ca şi atracţie turistică trebuie realizata atât la nivel local, de fiecare comună în parte, cât şi la nivel de microregiune. Implementarea unor măsuri de dezvoltare a turismului sunt necesare, atat promovarea mai bună a obiectivelor turistice din zonă, cât şi oferirea unei infrastructuri de cazare şi masă adecvate. Totuşi, exceptând unităţile de cazare şi masă, putem vorbi despre cazarea turiştilor în gospodăriile oamenilor, acest fapt ducând la o implicare mai mare din partea locuitorilor, cât şi prin punerea în contact direct a turiştilor cu viaţa din mediul rural, cu tradiţiile şi obiceiurile specifice zonei ca prelucrarea lemnului, încondeierea oualelor, pictura icoanelor, olăritul sau ţesutul.
